Noi, tinerii, cu aripile de fluturi „din pandişpan”, larg întinse să cuprindă, să planeze peste zare, ar fi trebuit să acceptăm mai des schimbări (chiar şi radicale). „Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieţii…”, filosofa Emil Cioran. Nesiguranţa aceea de a fi sau a nu fi, de a sări de pe o piatră pe alta în râul cu zeci de crocodili ne menţine temperatura vieţii la înălţimi ameţitoare, iar pulsul inimii noastre basculează între viaţă şi supraviaţă, niciodată mai jos.
Anul acesta am făcut şi eu o încercare spre marile ţinte Schimbare şi Nou. Voi devia de la cursul vieţii mele obişnuite şi voi aluneca pe o altă muchie a cubului Existenţă.


