cu mâinile ciunte
opreai ploaia
zidul lichid
ţi se scurgea pe frunte
în unghii umezeala
îţi alimenta setea
orfană în gâtlej
gâlgâitoare
în acelaşi timp
cu spatele respingeai răceala
albă imaculată
zilele îţi stăteau
cunună pe cap
şi ţi se numărau
cădeau spini
moi şi trist
îţi înfăşurau
unghiile cele
aproape de asfalt
o lecţie de atingeri
de respingeri
a polilor
cu aceeaşi sarcină
Advertisement
Fluture miop, privind fericit înainte.
whoaaa. Frumos!
mulţam,Mihai=)